Despre timpul când s-a construit biserica mănăstirii, aflată azi în mijlocul cimitirului parohial şi despre călugării care au vieţuit aici nu se ştiu prea multe. Primele informaţii se află în istoriografia străină care vorbeşte de existenţa unui vechi locaş de închinare şi de izvorul aflat sub altarul bisericii considerat de credincioşi ca având puteri vindecătoare. Tradiţia atribuie bisericii mănăstireşti de la Cebza origini mult anterioare secolului al XVIII-lea, actuala construcţie fiind continuatoarea mai multor înaintaşe care au fost ridicate pe locul celei de astăzi. Cunoscută sub denumirea de “mănăstire” găsim unele însemnări pe cărţile vechi bisericeşti. Astfel pe fila unui Antologhion este următoarea însemnare: “Biserica s-a zidit la 1758 cu turn de lemn”, amintind şi de înnoirile care s-au făcut în 1780 şi 1815. Pe fila manuscrisului unei Evanghelii găsim scris cu cirilică următoarele: “În curgerea anului 1850 s-au acoperit mănăstirea cu cheltuiala bisericii prin rânduiala tutorilor (epitropilor) Vitu Chirică şi Păun Tradii, iar preoţii Trăilă Musteţ, Andrei Olariu, Ioan Petrovici şi Grigorie Petcu capelan …”. O altă însemnare spune: “Spre aducerea aminte. În curgerea anului 1882 s-au acoperit sfânta mănăstire cu şindrilă de nou cu cheltuiala bisericii prin preotul Alexandru Bugariu şi George Treta chinez (primar) şi Simion Treta ca tutore la sfânta mănăstire”.
Biserica, monument istoric, purtând hramul “Înălţarea Sfintei Cruci”, este construită din lemn în formă dreptunghiulară de o simplitate impresionantă, având fundaţia din cărămidă iar pereţii din bârne de stejar peste care s-a aplicat tencuială şi acoperişul din şindrilă. La stăruinţa Î.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu, în anul 1996 s-a hotărât reactivarea acestui vechi aşezământ monahal pentru călugăriţe.
Acum este în construcţie întreaga incintă mănăstirească. Slujbele se oficiază în vechea biserică din cimitir; cât şi în paraclisul mănăstirii finalizat în luna iunie a anului 2006.