Mănăstirea Săraca

Mănăstire de călugări:8 vieţuitori (viaţă de obşte) Originea mănăstirii nu se cunoaşte cu certitudine. După unii istorici, ar data din secolele XIII-XIV; alţi cercetători, pornind de la vechiul strat de pictură, susţin că mănăstirea a fost zidită în secolele XVI-XVII. Din analiza documentelor istorice, reiese că între anii 1270-1271 mănăstirea desfăşura o bogată activitate. Informaţii suplimentare datează de la începutul secolului al XV-lea, când superiorul călugărilor franciscani raporta că mănăstirea este o apărătoare a “schismaticilor”.

În 1865, mănăstirea se găsea în paragină. În 1934 ajunge sub oblăduirea Episcopiei Caransebeşului, iar mai târziu sub aceea a Arhiepiscopiei Timişoarei. Din 1948 şi până în 1987 a fost utilizată de parohia Şemlacu Mic. În anul 1987, la stăruinţa Î.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu şi-a redobândit statutul de mănăstire. Aşezământul a fost complet restaurat şi aşezat cu bună stare de funcţionare. În anul 1996 i s-a adăugat o clădire nouă pentru chilii. În prezent se reconstruiesc din temelii stăreţia şi paraclisul de iarnă.

Adauga un comentariu