În anul 1910, episcopul Miron Cristea, viitorul patriarh, a făcut o vizită canonică în parohiile din aceste locuri şi uimit de frumuseţea peisajului, a hotărât zidirea unei mănăstiri. Temelia bisericii s-a pus în anul 1912, prin dania familiei Glava din Româneşti; a fost terminată în 1929 şi inaugurată în 1931. În 1980 au început lucrările de restaurare a acestui aşezământ, iar biserica a fost repictată, astfel că, la 20 iulie 1991, când se prăznuieşte şi hramul, a fost resfinţită.
După 1995 s-au efectuat ample lucrări de construcţie: un paraclis, trapeza, un corp de chilii, bibliotecă, spaţii de cazare, etc. În fapt, nimic nu a mai rămas din vechile clădiri existente până în acest an.
La 8 iunie 2003 s-a sfinţit noul paraclis de iarnă cu hramul “Izvorul tămăduirii” prin Prea Sfinţitul Episcop-vicar Lucian Lugojanu, fost stareţ al mănăstirii. La 20 iulie acelaşi an s-a târnosit paraclisul de vară aflat în curtea mănăstirii.